Teorema creșterilor finite

Teorema creșterilor finite (cunoscută și sub numele de prima teoremă a mediei) se referă la o proprietate remarcabilă a funcțiilor reale derivabile definite pe un interval.

Teorema îi este atribuită matematicianului francez Joseph-Louis Lagrange (1736-1813).[1][2]

Enunț

Fie I R {\displaystyle I\subset \mathbb {R} } un interval, funcția f : I R {\displaystyle f:I\rightarrow \mathbb {R} } și a , b I {\displaystyle a,b\in I} cu a < b {\displaystyle a<b} . Dacă:

  • f {\displaystyle f} este continuă pe intervalul închis [a,b],
  • f {\displaystyle f} este derivabilă pe intervalul deschis (a,b),

atunci există c ( a , b ) {\displaystyle c\in (a,b)} astfel încât: f ( b ) f ( a ) = f ( c ) ( b a ) {\displaystyle f(b)-f(a)=f'(c)(b-a)} (formula lui Lagrange sau formula creșterilor finite)

Demonstrație

Aplicând teorema lui Cauchy (a doua teoremă a mediei) pentru g ( t ) = t {\displaystyle g(t)=t} rezultă:

( f ( b ) f ( a ) ) g ( c ) = ( g ( b ) g ( a ) ) f ( c ) {\displaystyle (f(b)-f(a))g'(c)=(g(b)-g(a))f'(c)}

Dar g ( t ) = 1 {\displaystyle g'(t)=1} , deci:

f ( b ) f ( a ) = f ( c ) ( b a ) {\displaystyle f(b)-f(a)=f'(c)(b-a)} .

Interpretare geometrică

Interpretare geometrică: pentru orice funcție f(x) continuă pe [a, b] și derivabilă pe (a, b) există un număr real c din intervalul (a, b) astfel încât secanta ce unește capetele intervalului [a, b] să fie paralelă cu tangenta în c la graficul funcției f.

O interpretare geometrică a teoremei creșterilor finite poate fi dată cu ajutorul graficului unei funcții f(x) continue pe intervalul [a, b] și derivabile pe (a, b). Conform acestei teoreme, există un număr real c din intervalul (a, b) astfel încât secanta ce unește capetele intervalului [a, b] să fie paralelă cu tangenta în c la graficul funcției f (a se vedea figura alăturată).

Consecințe ale teoremei creșterilor finite

Consecința 1

Fie I R {\displaystyle I\subset \mathbb {R} } un interval. O funcție f : I R {\displaystyle f:I\rightarrow \mathbb {R} } este constantă pe I {\displaystyle I} dacă și numai dacă are derivata nulă pe I {\displaystyle I} .

Demonstrație

Necesitatea este evidentă.

Suficiența: Dacă f {\displaystyle f} are derivata nulă pe I {\displaystyle I} și t 1 , t 2 I {\displaystyle t_{1},t_{2}\in I} cu t 1 < t 2 {\displaystyle t_{1}<t_{2}} atunci din teorema lui Lagrange există c ( t 1 , t 2 ) {\displaystyle c\in (t_{1},t_{2})} cu f ( t 2 ) f ( t 1 ) = f ( c ) ( t 2 t 1 ) = 0 {\displaystyle f(t_{2})-f(t_{1})=f'(c)(t_{2}-t_{1})=0} și deci f ( t 2 ) = f ( t 1 ) {\displaystyle f(t_{2})=f(t_{1})} , adică f {\displaystyle f} este constantă pe I {\displaystyle I} .

Consecința 2

Fie I R {\displaystyle I\subset \mathbb {R} } un interval și f , g : I R {\displaystyle f,g:I\rightarrow \mathbb {R} } derivabile pe I {\displaystyle I} . Funcțiile f {\displaystyle f} și g {\displaystyle g} au aceași derivată pe I {\displaystyle I} dacă și numai dacă există C R {\displaystyle C\in \mathbb {R} } cu g ( t ) = f ( t ) + C {\displaystyle g(t)=f(t)+C} pentru orice t I {\displaystyle t\in I} (adică f {\displaystyle f} și g {\displaystyle g} diferă printr-o constantă).

Demonstrație

Funcțiile f {\displaystyle f} și g {\displaystyle g} au aceeași derivată pe I {\displaystyle I} dacă și numai dacă funcția derivabilă h = g f {\displaystyle h=g-f} are derivată nulă pe I {\displaystyle I} . Din Consecința 1 acest fapt are loc dacă și numai dacă h {\displaystyle h} este constantă, ceea ce implică afirmația din enunț.

Consecința 3

Fie I R {\displaystyle I\subset \mathbb {R} } un interval a , b R {\displaystyle a,b\in \mathbb {R} } cu a < b {\displaystyle a<b} și f : I R {\displaystyle f:I\rightarrow \mathbb {R} } continuă pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} și derivabilă pe ( a , b ) {\displaystyle (a,b)} . Atunci

i) f {\displaystyle f} este crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} dacă și numai dacă f ( t ) 0 {\displaystyle f'(t)\geq 0} , pentru orice t ( a , b ) {\displaystyle t\in (a,b)} ;

ii) f {\displaystyle f} este descrescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} dacă și numai dacă f ( t ) 0 {\displaystyle f'(t)\leq 0} , pentru orice t ( a , b ) {\displaystyle t\in (a,b)} ;

iii) f {\displaystyle f} este strict crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} dacă și numai dacă:

  • f ( t ) 0 {\displaystyle f'(t)\geq 0} , pentru orice t ( a , b ) {\displaystyle t\in (a,b)} ;
  • mulțimea { t ( a , b ) : f ( t ) > 0 } {\displaystyle \lbrace t\in (a,b):f'(t)>0\rbrace } este densă în ( a , b ) {\displaystyle (a,b)} ;

iv) f {\displaystyle f} este strict descrescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} dacă și numai dacă:

  • f ( t ) 0 {\displaystyle f'(t)\leq 0} , pentru orice t ( a , b ) {\displaystyle t\in (a,b)} ;
  • mulțimea { t ( a , b ) : f ( t ) < 0 } {\displaystyle \lbrace t\in (a,b):f'(t)<0\rbrace } este densă în ( a , b ) {\displaystyle (a,b)} .
Demonstrație

i)Necesitatea

Dacă f {\displaystyle f} este crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} atunci pentru orice t ( a , b ) {\displaystyle t\in (a,b)} :

f ( t 0 ) = lim t t 0 f ( t ) f ( t 0 ) t t 0 0 {\displaystyle f'(t_{0})=\lim _{t\to t_{0}}{\frac {f(t)-f(t_{0})}{t-t_{0}}}\geq 0} ;

Suficiența

Dacă f ( t ) 0 {\displaystyle f'(t)\geq 0} atunci pentru orice t 1 {\displaystyle t_{1}} și t 2 [ a , b ] {\displaystyle t_{2}\in [a,b]} cu t 1 < t 2 {\displaystyle t_{1}<t_{2}} avem (din teorema lui Lagrange) că există c ( t 1 , t 2 ) c u f ( t 2 ) f ( t 1 ) = f ( c ) ( t 2 t 1 ) 0 {\displaystyle c\in (t_{1},t_{2})cuf(t_{2})-f(t_{1})=f'(c)(t_{2}-t_{1})\geq 0} și deci f ( t 2 ) f ( t 1 ) {\displaystyle f(t_{2})\geq f(t_{1})} , adică f {\displaystyle f} este crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} .

ii) rezultă din (i) aplicat pentru funcția descrescătoare f {\displaystyle -f} .

iii) Necesitatea

Dacă f {\displaystyle f} este strict crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} , atunci din (i) rezultă ca f 0 {\displaystyle f'\geq 0} pe are ( a , b ) {\displaystyle (a,b)} .Dacă pe un anumit interval deschis ( a 0 , b 0 ) ( a , b ) {\displaystyle (a_{0},b_{0})\subset (a,b)} am avea f ( t ) = 0 {\displaystyle f'(t)=0} pentru orice t ( a 0 , b 0 ) {\displaystyle t\in (a_{0},b_{0})} atunci restricția funcției f {\displaystyle f} la ( a 0 , b 0 ) {\displaystyle (a_{0},b_{0})} ar fi constantă, ceea ce contrazice faptul că f {\displaystyle f} este strict crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} .

Suficiența

Dacă sunt îndeplinite ambele condiții de la (iii) atunci f {\displaystyle f} este crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} . Dacă f {\displaystyle f} nu ar fi strict crescătoare pe [ a , b ] {\displaystyle [a,b]} , ar rezulta că există un interval ( a 0 , b 0 ) ( a , b ) {\displaystyle (a_{0},b_{0})\subset (a,b)} astfel ca restricția funcției f {\displaystyle f} la ( a 0 , b 0 ) {\displaystyle (a_{0},b_{0})} este constantă, adică f ( t ) = 0 {\displaystyle f'(t)=0} pentru orice t ( a 0 , b 0 ) {\displaystyle t\in (a_{0},b_{0})} , ceea ce contrazice ipoteza a doua de la (iii).

iv) rezultă din (iii) aplicat pentru funcția f {\displaystyle -f} .

Note

  1. ^ fr Joseph-Louis Lagrange, Théorie des fonctions analytiques contenant les principes du calcul différentiel, dégagés de toute considération d'infiniment petits ou d'évanouissants, de limites ou de fluxions et réduits à l'analyse algébrique des quantités finies, (1797), Journal de l'école polytechnique, 9-ème cahier, tome III, §52, p. 49.
  2. ^ Wieleitner, H., Istoria matematicii. De la Descartes pînă la mijlocul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București, 1964, p. 155.

Bibliografie

  • Mihail Megan, Calcul diferențial și integral pe dreapta reală, Timișoara, 2010.
  • Miron Nicolescu, Nicolae Dinculeanu, Solomon Marcus, Analiza matematică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971.

Vezi și