Palatul Patriarhal din Veneția
Palatul Patriarhal din Veneția este sediul curiei diecezane a Patriarhiei Veneției. Este situat în Piața San Marco, alături de Bazilica San Marco, și are vedere la Piazzetta dei Leoncini.
Istoric
Inițial clădirea, împreună cu bazilica, făcea parte din complexul Palatului Ducal. Palatul, conectat la apartamentele dogilor printr-un pasaj ce trecea prin spatele absidei bazilicii, a fost construit în secolul al XVII-lea de către Monopola pentru a găzdui o nouă sală de banchete, destinată recepțiilor Signoriei și a Senatului din Veneția.
După desființarea Republicii Venețiene (1797) și transformarea Bazilicii San Marco în catedrală patriarhală (1807), această clădire a fost aleasă ca noul sediu al curiei. Lucrările de modernizare, inițiate în 1837 după proiectul lui Lorenzo Santi, au permis transferarea aici în 1840 a birourilor Curiei Patriarhale; lucrările au fost finalizate în 1870, odată cu inaugurarea noii fațade.[1]
Vechiul palat patriarhal din Castello
Înainte de mutarea curiei în San Marco, Palatul Patriarhal se afla lângă catedrala San Pietro din Castello, cu vedere la campo-ul omonim. Abandonat în favoarea noului sediu, vechiul palat, odată sediul episcopului de Castello, a căzut curând în ruină.
Note
- ^ „Palazzo Patriarcale”. Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Palatul Patriarhal din Veneția
- Sito del Patriarcato di Venezia Arhivat în , la Wayback Machine.
