Hunor Kelemen

Hunor Kelemen
Date personale
Născut (56 de ani) Modificați la Wikidata
Cârța, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic[*]
calvinism[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor
medic veterinar
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară Modificați la Wikidata
Viceprim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1][2]
Precedat deRaluca Turcan
Succedat deCătălin Predoiu
Deputat al României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
CircumscripțiaHarghita
Legislaturălegislatura 2020–2024
În funcție
 – [3]
CircumscripțiaHarghita
Legislaturălegislatura 2016–2020[*]
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGigel Știrbu
Succedat deCsilla Hegedüs
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaHarghita
Legislaturălegislatura 2012–2016[*]
Lider de partid în Uniunea Democrată Maghiară din România Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Precedat deBéla Markó
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deTheodor Paleologu
Succedat deMircea Diaconu
Deputat al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaHarghita
Legislaturălegislatura 2008–2012
În funcție
 – 
CircumscripțiaHarghita
Legislaturălegislatura 2004–2008[*]
În funcție
 – 
CircumscripțiaHarghita
Legislaturălegislatura 2000–2004[*]

PremiiOrdinul național „Steaua României”
Partid politicUDMR
Alma materUniversitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca
Universitatea Babeș-Bolyai
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Dr. Hunor Kelemen (n. , Cârța, Harghita, România) este un politician român de etnie maghiară din România, ales începând cu legislatura 2000-2004 deputat de Harghita din partea UDMR.

Hunor Kelemen a candidat din partea UDMR la alegerile prezidențiale din 2009, obținând 3,83% din voturi. După intrarea la guvernare a UDMR alături de PDL în decembrie același an, Kelemen a devenit ministru al Culturii în guvernul Boc (2).

La data de 26 februarie 2011 a fost ales președinte al UDMR.[4]

Candidat la președinția României

În 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Ocupă prima poziție pe buletinul de vot.[5]

Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru președinția României, candidatul Hunor Kelemen a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 329.727 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 8 din 14, cumulând circa 3,47% din toate voturile exprimate și validate.

Ministru al Culturii

Proiectul Roșia Montană

Deși în 2010, Hunor Kelemen se declarase împotriva proiectului minier al Roșia Montană Gold Corporation (un proiect ce presupune deschiderea unei mari exploatări prin cianurare), în iulie 2011, ca ministru al Culturii și Patrimoniului Național, a semnat avizul de descărcare arheologică privind exploatarea de la Roșia Montană după ce Comisia Națională de Arheologie i-a trimis certificatul spre aprobare, aceeași comisie emițând și în 2004 un certificat de descărcare pe care Curtea de Apel Brașov l-a anulat printr-o decizie definitivă [6][7][8][9]. Comisia de arheologie a validat strategia RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) de a minimaliza importanța și valoarea patrimonială de excepție a masivului Cârnic, ce găzduiește 7 km de galerii romane și preromane, zeci de kilometri de galerii moderne. Cu puțin timp înainte de această acțiune, el a aprobat pensionarea profesorului Ioan Piso, directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, un susținător al patrimoniului Roșiei Montane[10][11][12][13][14] și oponent al proiectului minier.

Ca urmare a deciziei de acordare a certificatului de descărcare arheologică a masivului Cârnic-Roșia Montană au avut loc mai multe proteste în București și marile orașe ale României.

După ministeriat

Hunor Kelemen

În contextul politic românesc, partidul UDMR nu a mai fost cooptat la guvernarea USL începută în 2012, și Hunor Kelemen a declarat public că aceasta s-a întâmplat din cauza opoziției formațiunii sale față de continuarea definirii României prin Constituție ca stat-național.

Cărți publicate

  • A szigetlakó, (volum de poezii), editura Pallas Akadémia, 2001
  • A madárijesztök halála, (roman), editura Mentor, 1999
  • Minuszévek, (volum de poezii), editura Kriterion, 1995

Premii și distincții

  • Premiul Litera (Budapesta), 1996[15]
  • Premiul Uniunii Scriitorilor, 1996[16]
  • Ordinul Crucea Mijlocie al Republicii Ungare, 2008
  • Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[17]

Note

  1. ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în  
  2. ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în  
  3. ^ http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.de?leg=2016&idl=2, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ „Alegeri in UDMR: Kelemen Hunor a castigat sefia Uniunii”. Ziare.com. . Accesat în . 
  5. ^ Specimenul buletinului de vot, bec2014.ro
  6. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Ziarul Tricolorul- Special - Kelemen Hunor aruncă primul strop de cianură la Roșia Montană”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Rosia Montana: Kelemen Hunor arunca primul strop de cianura”. 9AM. Accesat în . 
  9. ^ Surupaceanu, surupaceanu.ro 
  10. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Piso a fost demis din fruntea Muzeului de Istorie. Din nou”. Citynews Cluj. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Ioan Piso, demis a treia oara”. . Accesat în . 
  13. ^ „Directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, demis pentru a patra oară”. adevarul.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Profesorul Ioan Piso, pedepsit din nou de "sistem". Accesat în . 
  15. ^ „Kelemen Hunor a candidat la Președinția României”. adevarul.ro. Accesat în . 
  16. ^ „Ministerul Culturii - Despre ministrul Kelemen Hunor”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, b) 14.

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hunor Kelemen
  • „Site-ul de campanie pentru alegerile prezidențiale din 2009”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Kelemen Hunor a candidat la Președinția României, 20 decembrie 2009, Adevărul
  • profilul lui Kelemen Hunor pe Harta politicii din România

Interviuri

  • VIDEO Kelemen Hunor, președintele UDMR: „Autonomia nu atinge integritatea teritorială”, 11 ianuarie 2012, George Radulescu, Adevărul


Predecesor:
Theodor Paleologu
Ministru al culturii - prima dată
Ministerul culturii, cultelor și patrimoniului național

2 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009
Succesor:
Mircea Diaconu
Predecesor:
Daniel Barbu
Ministrul culturii - a doua oară
Guvernul Boc (2)

5 martie 2014 - 24 noiembrie 2014
Succesor:
Csilla Hegedüs



v  d  m
Miniștrii culturii din România
Principatele Unite Române
Barbu Bellu (1862) · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · Kogălniceanu · [[]] · [[]]
Regatul României
V. A. Urechia · Petre S. Aurelian · Gheorghe Chițu · Dimitrie A. Sturdza · Constantin Nacu · Titu Maiorescu · Constantin Boerescu · Theodor Rosetti · Titu Maiorescu · Gheorghe Dem Teodorescu · Petru Poni · Take Ionescu · George Mârzescu · Spiru Haret · Take Ionescu · Constantin I. Istrati · Constantin I. Istrati  · Constantin C. Arion  · Spiru Haret · Mihail Vlădescu · Constantin G. Dissescu · Constantin I. Istrati · Spiru Haret · Constantin C. Arion · Constantin G. Dissescu · Ion Gheorghe Duca · Matei B. Cantacuzino · Simion Mehedinți · Petru Poni · Ion Gheorghe Duca · Constantin I. Angelescu · Lupescu · Goga  · Borcea · Petre P. Negulescu · Goga  · Banu · Lapedatu · Goldiș  · Lapedatu · Aurel Vlad · Iorga · Gusti · Popp  · Constantin Burducea · Radu Roșculeț · Stanciu Stoian
Republica Populară Română
Republica Socialistă România
[[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]] · [[]]
România după 1989

Ministerul culturiiPleșu · Spiess · Golu · Sălcudeanu · Maior - interimar · Sorescu · Mărginean · Zanc · Caramitru ·

Ministerul culturii și cultelorTheodorescu · Muscă · Iorgulescu ·

Ministerul culturii, cultelor și patrimoniului naționalPaleologu ·

Ministerul culturii și patrimoniului național — Kelemen · Diaconu · Hașotti ·

Ministerul culturiiBarbu · Știrbu · Costoiu - interimar · Kelemen · Hegedüs · Vulpescu · Alexandrescu · Șuteu ·

Ministerul culturii și identității naționaleVulpescu · Romașcanu · Ivașcu · Breaz ·

Ministerul culturiiGheorghiu · Romașcanu ·
v  d  m
Scriitori maghiari
Sec. al XV-lea
-Sec. al XVII-lea
Bálint Balassi • Kata Bethlen • Péter Bornemisza • Albert Gergei • István Gyöngyösi • Gáspár Heltai • István Katona • Nicolaus Olahus • Janus Pannonius • Péter Pázmány • János Rimay • János Sylvester • Sebestyén Tinódi Lantos • Johannes de Thurocz • Miklós Zrínyi

Bálint Balassi


János Arany


Mór Jókai


Kosztolányi Dezső


Ady Endre

Sec. al XVIII-lea
-Sec. al XIX-lea
Zoltán Ambrus • János Arany • László Arany • József Bajza • Dávid Baróti Szabó • János Batsányi • Elek Benedek • Dániel Berzsenyi • Miklós Bethlen • Sámuel Brassai • Sándor Bródy • Gergely Czuczor • Gergely Csiky • Mihály Csokonai Vitéz • András Dugonics • József Eötvös • András Fáy • Mihály Fazekas • János Garay • Géza Gárdonyi • József Gvadányi • Pál Gyulai • Theodor Herzl • Ignotus • Mór Jókai • Miklós Jósika • József Kármán • József Katona • Ferenc Kazinczy • Zsigmond Kemény • Károly Kisfaludy • Sándor Kisfaludy • József Kiss • Jenő Komjáthy • Ferenc Kölcsey • Imre Madách • Kelemen Mikes • Kálmán Mikszáth • Max Nordau • Sándor Petőfi • Lajos Pósa • Gyula Reviczky • István Széchenyi • Ede Szigligeti • Zoltán Thury • Mihály Tompa • László Ungvárnémeti Tóth • János Vajda • Ármin Vámbéry • Ferenc Verseghy • Benedek Virág • Mihály Vitkovics • Mihály Vörösmarty
Sec. al XX-lea
Endre Ady • Lajos Áprily • Julio Baghy • Miklós Bánffy • Béla Balázs • Mihály Babits • József Balázs • Ferenc Baranyi • István Bella • József Berda • Mária Berde • Viktor Cholnoky • László Cs. Szabó • Géza Csáth • Kálmán Csathó • Győző Csorba • Sándor Dallos • József Darvas • András Dékány • Tibor Déry • Gábor Devecseri • Jenő Dsida • István Eörsi • Károly Eötvös • József Erdélyi • Renée Erdős • Martin Esslin • György Faludy • Géza Féja • Klára Fehér • István Fekete • Miksa Fenyő • András Fodor • Jolán Földes • Milán Füst • Erzsébet Galgóczy • Gábor Garai • Endre Gelléri Andor • Oszkár Gellért • Attila Gérecz • Nándor Gion • Irén Gulácsy • Géza Gyóny • Győző Határ • Anna Hajnal • Péter Hajnóczy • Béla Hamvas • Géza Hegedüs • Gyula Hernádi • Jenő Heltai • Ferenc Herczeg • Gizella Hervay • Sándor Hunyady • Rózsa Ignácz • Endre Illés • Gyula Illyés • Éva Janikovszky • Ferenc Jankovich • Zoltán Jékely • Attila József • Gyula Juhász • Margit Kaffka • László Kálnocy • Kálmán Kalocsay • Benő Karácsony • Ferenc Karinthy • Frigyes Karinthy • Amy Károlyi • Lajos Kassák • Géza Képes • Grácia Kerényi • Ephraim Kishon • János Kodolányi • Arthur Koestler • János Komáromi • István Kormos • Károly Kós • Dezső Kosztolányi • Attila Kotányi • Agota Kristof • Gyula Krúdy • Aladár Kuncz • Menyhért Lakatos • Ervin Lázár • Mihály Ladányi • Menyhért Lengyel • Anna Lesznai • Sándor Makkai • Iván Mándy • Sándor Márai • Rodion Markovits • László Mécs • Miklós Mészöly • Ferenc Molnár • Ferenc Móra • Zsigmond Móricz • Virág Móricz • Gáspár Nagy • Imre Nagy • Lajos Nagy • László Nagy • László Németh • Ágnes Nemes Nagy • János Nyíri • József Nyirő • Ottó Orbán • Géza Ottlik • Emma Orczy • István Örkény • Ferenc Örsi • Boris Palotai • Károly Pap • László Passuth • Géza Páskándi • György Petri • János Pilinszky • Alaine Polcz • György Rába • Miklós Radnóti • Jenő Rejtő • Zsigmond Remenyik • Sándor Reményik • Alfred Reynolds • Sándor Rideg • József Romhányi • György Rónay • Ferenc Sánta • György Sárközi • Kate Seredy • Seif Eddine Shawkat • Sándor Sík • István Sinka • György Somlyó • Tivadar Soros • István Sőtér • András Sütő • Dezső Szabó • Lőrinc Szabó • Magda Szabó • Pál Szabó • Piroska Szántó • György Száraz • Sándor Szathmári • Júlia Székely • Miklós Szentkuthy • Ernő Szép • Mária Szepes • Antal Szerb • Domokos Szilágyi • Desző Szomory • Áron Tamási • Sándor Tar • Sándor Tatay • Jenő Tersánszky Józsi • Cécile de Tormay • Sándor Török • Sophie Török • Árpád Tóth • István Tömörkény • Mihály Váci • Zseni Várnai • István Vas • Gábor Vaszary • Péter Veres • Endre Vészi • Albert Wass • Sándor Weöres • Zoltán Zelk • Lajos Zilahy • Péter Zsoldos • Béla Zsolt
Scriitori
contemporani
István Ágh • Tibor Balázs • Ágnes Bálint • Zsófia Balla • Károly Bari • Attila Bartis • Pál Békés • Géza Bereményi • András Bíró • Ádám Bodor • Gyula Böszörményi • François Bréda • Tamás Cseh • Sándor Csoóri • István Csukás • László Darvasi • György Dragomán • Péter Esterházy • Vavyan Fable • Endre Fejes • Sándor Fodor • András Forgách • Judit G. Szabó • László Garaczi • Alexandre Ganoczy • István Géher • Ágnes Gergely • Márton Gerlóczy • Gábor Görgey • Krisztián Grecsó • János Háy • Anthony de Jasay • Anna Jókai • Ferenc Juhász • Adél Kálnay • Sándor Kányádi • Zsolt Karácsonyi • Orsolya Karafiáth • Márton Karinthy • Andor Kárpáti • Hunor Kelemen • Ákos Kertész • Imre Kertész • György Konrád • Mihály Kornis • László Krasznahorkai • Endre Kukorelly • János Lackfi • Péter Lengyel • André Lorant • László Lőrincz L. • Béla Markó • Kati Marton • György Moldova • Péter Müller • Péter Nádas • Ádám Nádasdy • István Nemeskürty • Gábor Nógrádi • Imre Oravecz • Lajos Parti Nagy • András Petöcz • Zsuzsa Rácz • Zsuzsa Rakovszky • András Réz • György Schwajda • András Simor • Edit Sohonyai • György Spiró • Károly Szakonyi • János Szántai • István Szilágyi • Zsuzsa Takács • Gáspár Miklós Tamás • Dezső Tandori • Ferenc Temesi • Pablo Urbanyi • Miklós Vámos • Dániel Varró • Stephen Vizinczey • István Vörös • Georges Walter • Pál Závada
Control de autoritate