Gheorghe Tudor
| Gheorghe (Iorgu) Tudor | |
 Gheorghe Tudor, deputat în Sfatul Țării | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | S.V. 19 ianuarie/S.N. 1 februarie 1885 Stăncăuți, județul Bălți |
| Decedat | 7 decembrie 1974[1] București |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | Politician |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Gheorghe (Iorgu) Tudor (n. S.V. 19 ianuarie/S.N. 1 februarie 1885[2], Stăncăuți, județul Bălți – d. 7 decembrie 1974, București) a fost un deputat din Sfatul Țării, organismul care a exercitat puterea legislativă în Republica Democratică Moldovenească, în perioada 1917-1918[3].
Studii
A avut studii secundare[3].
Activitate politică
În cadrul Congresului Ostășesc din 20 octombrie 1917 a fost propus deputat în Sfatul Țării din partea județului Chișinău. În ședința Sfatului Țării din 16 martie 1918 a protestat împotriva intervenției Ucrainei de a cuprinde între limitele sale anumite zone nordice și sudice ale Basarabiei, spunând: „Cui îi e dragă Ucraina, drum bun peste Nistru”. [4].
În cadrul Sfatului Țării a avut următoarele funcții: secretar în Comisia Constituțională (18 mai — 27 noiembrie 1918), membru în Comisia a II-a de Redactare și membru în Comisia de Lichidare. A fost deputat de la 21 noiembrie 1917 până la 27 noiembrie 1918, când a și votat pentru Unirea cu Patria Mamă[4].
După 1918 a fost consilier municipal și județean și ajutor de primar la Chișinău (1932 — 1933). La 28 iunie 1940 s-a refugiat în România, după care, în 1941 a revenit în Basarabia până în 1944 când a revenit în România, unde va rămâne până la sfârșitul vieții[4].
Activitatea publicistică
A fost gazetar. În 1906 a fost unul din colaboratorii publicației „Luminătorul”, revista lui V. Gurie Grosu. În 1912 a fost inițiatorul și redactorul periodicului „Făclia”, iar un an mai târziu a fost colaborator al gazetei „Cuvînt moldovenesc”. În 1917 a inițiat și redactat ziarul „Soldatul moldovan”, cu ajutorul fondurilor puse la dispoziție de Comitetul Ostășesc din Chișinău, comitet din care făcea parte[3].
Publicația „Cuvînt moldovenesc” a fost responsabilă de inițierea unei intense propagande printre ostașii români basarabeni răniți pe front, pe care îi îndemna să răspundă ofițerilor sau subofițerilor români basarabeni, veniți să-i reorganizeze în companii separate[3].
A fost și vicepreședinte al Societății scriitorilor, secția Basarabia. A editat, în afară de ”Făclia serii” și „Soldatul Moldovean”, publicațiile: „Generația noastră”, „Pămînt și voie”, „Moldova de la Nistru”, „Poetul”, „Pe drumuri noi”, „Itinerar”, la ultima fiind și director. A publicat sub pseudonimele : Iuriu Iujni, Gh. Stîncă, Iorgu Virtej[4].
Decorații
- Ordinul „Steaua României”
- Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer
- Medalia „Ferdinand I”
- Medalia „Răsplata Muncii”
Opera
Vezi și
Note
- ^ „98 ani de la Unirea Basarabiei cu România”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică”. Petcu Marian. .
- ^ a b c d Chiriac Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 100.
- ^ a b c d Chiriac Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001, p. 101.
Bibliografie
- Chiriac, Alexandru, Membrii Sfatului Țării (1917-1918) - dicționar, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001
Lectură suplimentară
- Figuri contemporane din Basarabia, vol. III, Editura ARPID, Chișinău, 1939
- Cojocaru, Gheorghe E., Sfatul Țării - itinerar, Editura Civitas, Chișinău, 1998
- Colesnic, Iurie, Sfatul Țării - enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998
- Ciobanu, Ștefan, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917-1918, București, Cartea Românească, 1929
Legături externe
- Sfatul Țării Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||||
