Forță centrală

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

În mecanică, forța centrală este o forță ce se exercită asupra unui punct material , al cărei suport trece în permanență printr-un punct fix și depinde numai de distanța până la acel punct, numit centru de forță.

Exemple: forța electrostatică, forța gravitațională, forța elastică.

Forța centrală este o forță conservativă.

Expresie matematică

Se definește forța centrală în raport cu un punct   O {\displaystyle O}   ca fiind un vector invariant la grupul mișcărilor plane ce lasă fix punctul   O . {\displaystyle O.}   Deci dreapta suport a forței trece prin   O {\displaystyle O}   iar modului acesteia depinde doar de distanța de la punctul ei de aplicație la punctul   O . {\displaystyle O.}  

F ( x ) = F ( r ) x r , x = O P , r = | x | , {\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=F(r){\frac {\mathbf {x} }{r}},\;\;\mathbf {x} ={\overrightarrow {OP}},\;\;r=|\mathbf {x} |,} ( 1.1 ) {\displaystyle (1.1)}

unde   P {\displaystyle P}   este punctul material considerat.

Dacă   F ( r ) < 0 {\displaystyle F(r)<0}   forța centrală se numește atractivă, iar dacă   F ( r ) > 0 {\displaystyle F(r)>0}   forța centrală se numește repulsivă.

Din formula (1.1) rezultă că   r o t F = 0 , {\displaystyle rot\;\mathbf {F} =0,}   deci forțele centrale sunt forțe conservative.

Expresia în coordonate polare

Dacă   ( r , θ ) {\displaystyle (r,\theta )}   sunt coordonatele polare ale punctului   P {\displaystyle P}   atunci vectorul viteză poate fi scris:

v = ( r ˙ , r θ ˙ ) {\displaystyle {\vec {v}}=({\dot {r}},r{\dot {\theta }})\;}   (în raport cu reperul   ( e r , e θ ) {\displaystyle ({\vec {e}}_{r},{\vec {e}}_{\theta })} ( 1.1.1 ) {\displaystyle (1.1.1)}

Fie   ρ = r r = r | r | {\displaystyle {\vec {\rho }}={\frac {\vec {r}}{r}}={\frac {\vec {r}}{|{\vec {r}}|}}}   versorul vectorului de poziție   r . {\displaystyle {\vec {r}}.}   Atunci:

F = F ρ = F r r . {\displaystyle {\vec {F}}=F{\vec {\rho }}=F{\frac {\vec {r}}{r}}.} ( 1.1.2 ) {\displaystyle (1.1.2)}

Exemple

Forța elastică

Articol principal: Elasticitate.

În cazul forței elastice   F ( x ) = k x , {\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=-k\mathbf {x} ,}   unde   k = c o n s t . > 0 {\displaystyle k=const.>0}   se numește modul de elasticitate. Acest rezultat se bazează pe experimente (legea lui Hooke).

Potențialul forței elastice are forma:

Π ( x ) = k 2 i = 1 3 x i 2 + C {\displaystyle \Pi (x)=-{\frac {k}{2}}\sum _{i=1}^{3}x_{i}^{2}+{\mathcal {C}}} ( 2.1.1 ) {\displaystyle (2.1.1)}

unde   x i , i = 1 , 3 ¯ {\displaystyle x_{i},\;i={\overline {1,3}}}   sunt componentele carteziene ale vectorului   x . {\displaystyle \mathbf {x} .}

Forța de atracție universală

Articol principal: Gravitație.

Forța pe care un corp de masă   M {\displaystyle M}   o exercită asupra unui corp de masă   m {\displaystyle m}   este dată de legea lui Newton:

F ( x ) = K M m r 2 x r , {\displaystyle \mathbf {F} (\mathbf {x} )=-K{\frac {Mm}{r^{2}}}\cdot {\frac {\mathbf {x} }{r}},} ( 2.2.1 ) {\displaystyle (2.2.1)}

unde   K {\displaystyle K}   este constanta atracției universale, care este determinată experimental și are valoarea:

K = 6 , 673 × 10 11 m 3 k g × s 2 . {\displaystyle K=6,673\times 10^{-11}{\frac {m^{3}}{kg\times s^{2}}}.} ( 2.2.2 ) {\displaystyle (2.2.2)}

Potențialul forței de atracție universale are forma:

Π ( x ) = K M m r + C . {\displaystyle \Pi (\mathbf {x} )=K{\frac {Mm}{r}}+{\mathcal {C}}.} ( 2.2.3 ) {\displaystyle (2.2.3)}

Conservarea momentului cinetic

Din teorema momentului cinetic   ( d K 0 d t = M 0 ( F ) = r × F = 0 ) {\displaystyle \left({\frac {d{\vec {K}}_{0}}{dt}}={\vec {M}}_{0}({\vec {F}})={\vec {r}}\times {\vec {F}}=0\right)}   rezultă   d d t r × m v = 0. {\displaystyle {\frac {d}{dt}}{\vec {r}}\times m{\vec {v}}=0.}  

Se obține integrala primă a ariilor:

r × v = c = r 0 × v 0 {\displaystyle {\vec {r}}\times {\vec {v}}={\vec {c}}={\vec {r}}_{0}\times {\vec {v}}_{0}} ( 3.1 ) {\displaystyle (3.1)}
r ( t 0 ) = r 0 , v ( t 0 ) = v 0 . {\displaystyle {\vec {r}}(t_{0})={\vec {r}}_{0},\;{\vec {v}}(t_{0})={\vec {v}}_{0}.}

Viteza areolară a punctului   P {\displaystyle P}   este:

d A d t = 1 2 ( r × v ) = c 2 , t t 0 , {\displaystyle {\frac {d{\vec {A}}}{dt}}={\frac {1}{2}}({\vec {r}}\times {\vec {v}})={\frac {\vec {c}}{2}},\;\forall t\geq t_{0},} ( 3.2 ) {\displaystyle (3.2)}

deci viteza areolară este constantă.

Prin urmare, mișcarea punctului   P {\displaystyle P}   sub acțiunea forței centrale   F {\displaystyle {\vec {F}}}   are loc astfel încât momentul cinetic și viteza areolară sunt constante vectoriale,   t t 0 . {\displaystyle \forall t\geq t_{0}.}